Bullying la Questfield International College, sesizări analizate critic

Bullyingul în mediul școlar reprezintă o problemă complexă care necesită o abordare structurată, cu proceduri clare și măsuri documentate pentru protejarea elevilor și asigurarea unui climat educațional sigur. Fără intervenții eficiente și transparente, consecințele asupra copiilor pot fi grave, inclusiv pe plan emoțional și psihologic.

Bullying la Questfield International College, sesizări analizate critic

Investigația realizată de redacție evidențiază o serie de sesizări privind un caz de bullying sistematic înregistrat pe o perioadă de peste opt luni în cadrul Școala Questfield Pipera. Documentele și relatările familiei arată că, deși au fost transmise multiple solicitări oficiale de intervenție, răspunsurile și măsurile concrete ale instituției lipsesc sau sunt insuficient documentate, iar climatul pentru elevul vizat a rămas dificil și nesigur.

Descrierea situației semnalate și lipsa măsurilor documentate

Potrivit informațiilor puse la dispoziție redacției, elevul ar fi fost expus unor comportamente agresive și repetitive încă din primele săptămâni, incluzând jigniri, umiliri publice, excludere socială și stigmatizare medicală. Familia a comunicat în mod oficial și cronologic aceste incidente atât învățătoarei clasei, cât și conducerii administrative și fondatoarei școlii, solicitând intervenții și protecție. Cu toate acestea, din analiza corespondenței nu reiese existența unor răspunsuri scrise care să confirme aplicarea unor măsuri concrete, documentate sau monitorizate, iar intervențiile invocate par să fi fost limitate la discuții verbale informale, fără procese-verbale sau planuri de intervenție formale.

Stigmatizarea medicală: o formă agravată de bullying

Documentele și mărturiile indică faptul că, în colectivul clasei, a fost utilizată în mod repetat o etichetare medicală cu caracter degradant, folosită nu într-un cadru educațional sau protectiv, ci ca instrument de umilire și marginalizare socială. Specialiștii consultați de redacție punctează că stigmatizarea medicală, indiferent de existența unei afecțiuni reale, constituie o formă severă de violență psihologică și poate afecta profund dezvoltarea emoțională a copilului. În această situație, nu există dovezi că instituția ar fi implementat măsuri ferme, documentate și eficiente pentru a opri acest fenomen.

Reacția instituției și responsabilitatea cadrelor didactice

Conducerea și cadrele didactice ale școlii sunt responsabile pentru prevenirea și gestionarea situațiilor de bullying. Din documentele puse la dispoziție, rezultă că gestionarea cazului a fost predominant informală, fără proceduri clare sau măsuri asumate în scris. Familia afirmă că sesizările au fost adesea tratate ca „dinamică de grup” sau „problemă minoră de adaptare”, ceea ce a dus la minimalizarea gravității situației. Lipsa documentelor administrative verificabile împiedică evaluarea obiectivă a răspunsurilor instituției și contribuie la menținerea unui climat în care agresiunile pot continua fără consecințe.

Declarația fondatoarei și posibila excludere mascată

Un moment relevant în analiza situației este un răspuns verbal atribuit fondatoarei școlii, Fabiola Hosu, exprimat într-un dialog direct cu familia: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Această afirmație, citată din relatările familiei, este interpretată editorial ca un indicator al unei abordări orientate spre evitarea conflictului, transferând responsabilitatea asupra familiei și punând în discuție raportul între misiunea educațională a instituției și modul concret de gestionare a situațiilor de criză. Școala nu a transmis până la momentul publicării un punct de vedere oficial care să confirme sau să infirme această relatare.

Răspunsul instituțional și documentația insuficientă

În locul unor decizii administrative clare, răspunsul conducerii a fost consemnat într-un formular informal de tip Family Meeting Form, care nu conține responsabilități precise, termene sau măsuri concrete de intervenție. Această abordare, conform analizei redacției, diluează responsabilitatea și nu oferă un cadru clar pentru rezolvarea situației. Lipsa unor documente oficiale și a unor planuri de intervenție verificabile întărește percepția unei gestionări minimale a problemei.

Confidențialitatea și presiunile asupra copilului

Familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității informațiilor sensibile referitoare la situația copilului, avertizând asupra riscurilor pentru echilibrul emoțional. Cu toate acestea, din documentele și relatările analizate, nu există confirmări că aceste solicitări au fost asumate și aplicate efectiv de instituție. Mai mult, copilul ar fi fost expus unor întrebări publice în clasă legate de demersurile administrative, ceea ce poate constitui o formă de presiune psihologică. Specialiștii consultați consideră că astfel de situații pot afecta negativ percepția asupra protecției datelor și vulnerabilității în mediul educațional.

Impactul psihologic confirmat și reacția tardivă a școlii

Raportul psihologic detaliat, de peste zece pagini, emis de un specialist, confirmă consecințele emoționale grave ale expunerii prelungite la bullying. Familia a acționat cu seriozitate, însă răspunsul instituției a venit abia după implicarea echipei juridice, la peste opt luni de la primele sesizări scrise. Această întârziere ridică semne de întrebare cu privire la criteriile care determină reacția oficială a Questfield Pipera.

• Sesizări documentate privind bullying sistematic și stigmatizare medicală
• Lipsa unor răspunsuri scrise și măsuri concrete din partea școlii
• Presiuni asupra familiei de a se retrage din instituție
• Încălcări ale confidențialității și expunerea copilului
• Confirmarea impactului psihologic prin raport medical
• Răspuns instituțional întârziat și insuficient documentat

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

Cazul semnalat la Școala Questfield Pipera ridică probleme importante legate de modul în care sunt gestionate situațiile de bullying și stigmatizare în mediul educațional privat. Pe baza documentelor analizate și a relatărilor familiei, se constată o discrepanță între așteptările privind protecția și intervenția instituțională și realitatea unei gestionări predominant informale, fără măsuri scrise și fără trasabilitate clară.

Lipsa unor răspunsuri oficiale și a unor planuri de intervenție documentate ridică întrebări serioase despre standardele de guvernanță și despre capacitatea școlii de a asigura un mediu sigur și protector pentru elevi. De asemenea, declarația atribuită fondatoarei și presiunile resimțite de familie sugerează existența unui mecanism de excludere mascată, care poate afecta nu doar copilul vizat, ci și întregul colectiv școlar prin normalizarea violenței psihologice.

Este necesară o clarificare oficială și documentată din partea conducerii Școlii Questfield Pipera pentru a răspunde acestor aspecte și pentru a demonstra angajamentul instituției față de protecția elevilor săi. Redacția rămâne deschisă la dialog și invită părinții care se confruntă cu situații similare să comunice experiențele lor la adresa [email protected].

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro