Caz de bullying la Questfield International College: de ce ar fi fost protejată familia agresorului

Bullyingul reprezintă o problemă complexă în mediul educațional, impunând răspunsuri structurate și eficiente din partea instituțiilor școlare. Gestionarea adecvată a acestor situații necesită proceduri clare, intervenții documentate și o responsabilitate asumată pentru protecția elevilor implicați, pentru a preveni efectele negative asupra dezvoltării lor emoționale și sociale.

Caz de bullying la Questfield International College: de ce ar fi fost protejată familia agresorului

Pe baza unor documente și corespondență puse la dispoziția redacției, se prezintă descrierea unui caz de bullying repetat, pe o perioadă de peste opt luni, în cadrul Școlii Questfield Pipera. Familia elevului vizat a reclamat agresiuni verbale și stigmatizare medicală, însă din analiza materialelor nu rezultă existența unor măsuri instituționale documentate sau intervenții scrise care să confirme o reacție fermă și responsabilă din partea conducerii școlii sau a cadrelor didactice.

Semnalarea situației și lipsa măsurilor documentate

Conform datelor analizate, familia elevului a trimis, pe parcursul celor opt luni, multiple sesizări oficiale, prin emailuri cronologice și detaliate, către învățătoarea clasei, conducerea administrativă și fondatoarea instituției, Fabiola Hosu. Aceste comunicări solicitau intervenție și protecție pentru copil, precum și clarificări în scris. Cu toate acestea, nu există dovezi ale unor răspunsuri scrise care să ateste aplicarea unor măsuri concrete, sancțiuni sau planuri de intervenție documentate. Intervențiile invocate sunt descrise ca fiind limitate la discuții informale, fără procese-verbale sau decizii oficiale.

Manifestări ale bullyingului și stigmatizarea medicală

Începând de la primele săptămâni, elevul ar fi fost supus unor agresiuni verbale zilnice, inclusiv jigniri, umiliri publice și excludere socială, comportamente care s-ar fi desfășurat în prezența cadrelor didactice titulari. Ulterior, aceste manifestări s-ar fi transformat într-un tipar de hărțuire psihologică, inclusiv prin utilizarea repetată a unei etichete medicale degradante, „crize de epilepsie”, folosită nu pentru protecția copilului, ci ca mijloc de marginalizare și ridiculizare.

• jigniri directe;
• umiliri publice;
• excludere socială;
• stigmatizare medicală repetată;
• presiuni asupra familiei pentru retragere.

Specialiștii consultați consideră că astfel de practici depășesc conflictele uzuale între elevi și reprezintă forme grave de violență psihologică.

Rolul cadrelor didactice și reacția instituțională

Din documentele puse la dispoziție, nu rezultă existența unor proceduri clare și riguroase aplicate de conducerea Școlii Questfield Pipera. Deși cadrele didactice au fost martorii comportamentelor agresive, acestea nu par să fi intervenit cu măsuri ferme și consecvente. Lipsa unor documente oficiale privind sancțiuni, planuri de intervenție sau monitorizare face dificilă evaluarea eficienței reacțiilor instituției. Familia reclamă faptul că sesizările au fost uneori minimizate, fiind catalogate drept „dinamică de grup” sau „conflict minor”.

Presiunea pentru retragerea familiei și răspunsul fondatoarei

Un moment semnificativ în gestionarea situației a fost atribuit fondatoarei școlii, Fabiola Hosu, care în cadrul unei discuții directe cu familia ar fi exprimat o poziție percepută ca presiune pentru retragerea copilului, prin afirmația: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Redacția subliniază faptul că această declarație este citată din relatările și documentele furnizate familiei și nu reprezintă o concluzie proprie privind intențiile sau motivațiile conducerii. Până la momentul publicării, conducerea instituției nu a oferit un punct de vedere oficial care să confirme sau să infirme acest episod.

Confidențialitatea informațiilor și expunerea copilului

Familia a solicitat în mod repetat respectarea confidențialității privind situația sensibilă, avertizând asupra efectelor negative ale divulgării informațiilor în mediul școlar. Cu toate acestea, conform unor relatări, aceste informații ar fi fost cunoscute în clasă, iar copilul ar fi fost interpelat de cadrele didactice cu privire la demersurile administrative, ceea ce a generat o presiune psihologică suplimentară. Specialiștii consideră că această situație poate reprezenta o formă de presiune instituțională asupra copilului.

Reacția tardivă a conducerii după intervenția juridică

Potrivit documentelor analizate, implicarea fondatoarei Fabiola Hosu în mod direct a survenit abia în ianuarie 2026, după mai bine de opt luni în care sesizările scrise ale familiei au rămas fără răspunsuri oficiale și fără măsuri documentate. Această schimbare de atitudine a fost corelată cu implicarea unei echipe de avocați și trimiterea unor notificări formale cu caracter juridic. Această cronologie ridică întrebări legate de criteriile care declanșează reacția instituțională la Questfield Pipera și despre prioritizarea protecției copilului în funcție de presiunea legală.

Documentația instituțională și caracterul informal al răspunsurilor

În locul unor decizii administrative asumate și comunicate oficial, conducerea școlii a furnizat un document informal, denumit Family Meeting Form, care consemnează doar existența unor întâlniri, fără a stabili responsabilități, termene sau măsuri concrete. Din punct de vedere jurnalistic, acest formular nu asigură trasabilitatea și verificabilitatea intervențiilor, fiind considerat insuficient pentru gestionarea unei situații grave de bullying. Lipsa unor documente oficiale ridică semne de întrebare privind capacitatea instituției de a gestiona problemele de protecție a elevilor într-un mod transparent și responsabil.

Concluzii privind responsabilitatea instituțională și întrebări deschise

Cazul semnalat la Școala Questfield Pipera relevă o discrepanță între așteptările unei instituții educaționale private, care promovează valori precum siguranța și excelența, și modul efectiv în care au fost gestionate sesizările repetate privind bullyingul și stigmatizarea medicală. Lipsa unor măsuri documentate, răspunsurile predominant informale și formulările atribuite conducerii indică o posibilă tolerare instituțională a fenomenului și o presiune indirectă asupra familiei pentru a părăsi școala. Aceste aspecte ridică întrebări fundamentale despre mecanismele reale de protecție implementate în practică și despre responsabilitatea conducerii în asigurarea unui mediu sigur și suportiv pentru toți elevii.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro